Încă de mici, copiii sunt încurajați să acorde o atenție deosebită limbilor străine, întrucât vor avea mare nevoie de acestea în viață. După ce cresc, pentru a fi stimulați să învețe o a doua limbă, adolescenții și adulții sunt încurajați și prin prezentarea unei serii de avantaje care apar odată cu bilingvismul.
Cele mai importante dintre acestea ar fi dezvoltarea capacității de a analiza o chestiune din mai multe puncte de vedere, îmbunătățirea activității cerebrale, a puterii de concentrare și multe alte beneficii care să ne ajute în viața de zi cu zi.
Adevărul este că bilingvismul chiar modelează creierul. Așadar, pentru a putea învăța o nouă limbă va trebui să suprimați influența celei materne, iar acesta este un exercițiu bun la nivel cerebral, în toată complexitatea sa.
Însă pentru a stabili în ce mod este afectat mai exact creierul, trebuie să înțelegem cum funcționează acesta. De-a lungul mai multor studii efectuate atât pe bilingvi cât și pe monolingvi, principala constatare ce a fost făcută e că în cazul primilor, funcțiile executive sunt mai bine dezvoltate. Acest lucru înseamnă că bilingvii sunt mai rapizi și mai preciși în tot ceea ce fac.
Dar, surprinzător sau nu, funcția metacognitivă s-a dovedit a funcționa mult mai eficient în cazul vorbitorilor de o singură limbă. Metacogniția este abilitatea de a evalua propriile acțiuni, propria performanță cognitivă. Aceasta intervine cel mai adesea atunci când vine vorba de a alege între una sau mai multe posibilități care nu au efecte imediate, necesitând deci analiza în perspectivă și în viitor.
Cu alte cuvinte, bilingvii se pare că se descurcă mai prost decât monolingvii la luat decizii. Ei au tendința de a analiza în exces situația, fără a fi stăpâni și încrezători în propriile gânduri și, ulterior, alegeri.
Acestea fiind spuse, se pare că învățarea unei limbi străine nu prezintă doar avantaje, ci chiar acționează negativ asupra anumitor aspecte ale activității intelectuale a individului bilingv.
Despre autor
