Se spune că pentru a cunoaște o persoană cu adevărat trebuie să fii atent la ce o face să râdă. Cu toții facem asta în fiecare zi, însă puțini ne-am pus vreodată întrebarea “De ce râdem?”.
Acest lucru se datorează în mare parte faptului că râsul este considerat de cei mai mulți o metodă de a arăta aprobarea și chiar încântarea față de o glumă. Ei bine, un studiu realizat cu 3 ani în urmă a surprins faptul că numai un procent de 20% din râsetele noastre își au sursa în situații ori idei amuzante. Restul de 80% sunt ipostaze banale, cum ar fi întâlnirea cu cineva, saluturile și anumite părți ale conversațiilor de zi cu zi.
Atunci de ce simțim necesar să ne determinăm corzile vocale să provoace astfel de sunete? Pentru că râsul nu este un proces care se manifestă în mod conștient. Creierul nostru are implementat acest concept și îl determină să se manifeste în două moduri: spontan sau nespontan. Acestea ar fi cele două tipuri majore de râs, care au origini diferite în creierul nostru și care, bineînțeles, trădează sentimente opuse.
Ba mai mult, râsul nu face parte din controlul nostru, deci nu putem acționa în nici un fel asupra lui. Putem să provocăm un râs fals, prin simulare, sau putem să oprim acest fenomen aflat în plină desfășurare prin provocarea unei dureri fizice, însă nimic mai mult.
Iar acest lucru se datorează faptului că râsul este de fapt un mod de comunicare. Strămoșii noștri dinaintea inventării limbajului îl foloseau ca pe o metodă de a-și arăta mulțumirea, fericirea și panica.
El este specific ființelor, un instinct care nu se poate dobândi sau implementa pe parcursul vieții. Infanții râd aproape de la naștere, la fel ca animalele care nu dispun de un limbaj complex. Râsul este, prin urmare, o activitate socială, un mod de a ne exprima emoțiile sau de a răspunde anumitor situații.
Pe lângă aceste funcții și caracteristici, despre activitatea de a râde se mai spune – fiind chiar demonstrat – și faptul că este contagioasă. În spatele acestui adevăr, stă un alt rol al fenomenului, și anume acela de a însufleți anumite stări în cei din jurul nostru.
Deci, chiar dacă pare un act egoist, de ridicare a propriului moral și de exprimare a propriilor stări, în esență râsul este făcut pentru oamenii cu care interacționăm, nu pentru noi înșine.